Print

Detalii Parintele Arsenie Boca in arhivele Securitatii. În sfârşit, Dosarul integral!

Parintele Arsenie Boca in arhivele Securitatii. În sfârşit, Dosarul integral! Cod produs: 35849240
Pret : 0.00 RON
Produs nou
Descriere


În sfârsit, Dosarul integral! 

Una dintre cele mai harismatice figuri ale Ortodoxiei românesti, Părintele Arsenie Boca este considerat pe bună dreptate cel mai mare duhovnic român al secolului al XX-lea. Un reper al României curate, nebolsevizate, o temelie a crestinismului autentic. Evident, după evenimentele din decembrie 1989, personalitatea Părintelui Arsenie Boca a început să fie cunoscută marelui public, iesind de sub obrocul tăcerii, din underground-ul spatiului public, dar si din cel bisericesc. S-a scris mult despre Părintele Arsenie Boca, de la volume hagiografice până la unele cu atitudini de inchizitie, care-i reprosau Părintelui o anumită afinitate politică în tinerete. Câteodată, de la Zenit la Nadir nu-i decât un pas…

Este meritul prestigioasei Edituri Agnos, care în urma unui protocol de colaborare cu Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii (CNSAS) a decis publicarea integrală a Dosarului de Securitate al Părintelui Arsenie Boca. Până în prezent, din cele sase volume ale dosarului de securitate al Părintelui au apărut fragmentar fise sau note în zecile de volume care au inundat piata românească. Trebuie remarcat că, până în prezent, singurul studiu cu pretentii academice este cel al istoricilor George Enache si Adrian Nicolae Petcu: Părintele Arsenie Boca în atentia politiei politice, Ed. Partener, Galati, 2009.

De data aceasta, Editura Agnos a decis să pună la dispozitia istoricilor, cercetătorilor si, de ce nu, a cititorilor dosarul de securitate al celui denumit cu dragoste Sfântul Ardealului, fără a omite sau a eluda vreun document. Pentru prima oară, iată, avem la dispozitie un opis complet, pentru că cercetarea academică nu se poate face decât studiind documentele în integralitatea lor.

Acest prim volum – din cele trei preconizate – contine perioada 1943 si până în 1949, adică până când intervine prima arestare, în 1950. Demn de mentionat este faptul că Părintele Arsenie a suferit si în această perioadă. A fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea, pe 17 iulie 1945, dus la Bucuresti si eliberat pe 30 iulie 1945, pentru că nu i s-a găsit nicio vină. Apoi a fost arestat în 14 mai 1948, pentru vina de a-i fi ajutat crestineste cu hrană pe luptătorii anticomunisti din Muntii Făgărasului. Atât pentru aceste bănuieli, cât si datorită notorietătii sale printre credinciosii crestini, este schingiuit o lună si jumătate, silit să dea repetate declaratiii, fiind apoi eliberat. George Enache sustine că prima arestare a Părintelui Arsenie a avut loc în vara anului 1945 si că totul a plecat de la excesul de zel al proaspătului ministru al Cultelor, Constantin Burducea, care, pentru a se face util guvernului Groza, promisese că va curăta Biserica de persoanele vinovate de participarea la crime de război si la dezastrul tării.

O altă noutate editorială o reprezintă faptul că, pentru prima oară, au fost studiate toate dosarele Părintelui Arsenie Boca. Spunem toate, pentru că două dintre acestea au fost îndosariate de Securitate sub numele de Boka Zian. De altfel, numele Părintelui Arsenie Boca se mai regăseste notat în Arhiva CNSAS nu doar ca Zian Boka, ci si ca Zian Vălean sau Boca Vălean Zian, lucru care a scăpat numerosilor cercetători.

Cele sase volume, plus cele conexe, care-l privesc pe Părintele Arsenie Boca, demonstrează atentia pe care i-au dat-o autoritătile române, fie ele antonesciene sau comuniste. De altfel, Părintele Arsenie Boca a fost urmărit de Securitate si pe patul de moarte. În perioada 1983-1989 a locuit la Sinaia. A făcut unele deplasări scurte si discrete în tară. În aprilie 1989, fiind imobilizat de boală la pat, este vizitat ultima dată de securisti, iar la 28 noiembrie trece în Biserica Biruitoare.

Vă prezentăm în premieră două note informative, cu precizarea că un raport asemănător – document olograf al ofiterului de Securitate care îl si semnează – a mai fost întocmit de acelasi ofiter de Securitate în data de 28 septembrie 1989, după ce Părintele Boca suferise un infarct. Securitatea te veghea până la moarte!…

Informatorul Tâmplaru Ion consemna, în nota informativă nr. 193, predată pe 4 iunie 1989 Securitătii orasului Sinaia: „Informez că în zilele de 18-25 mai a fost la domiciliul meu Bocazian Vălean, preot călugăr pensionar, pictor bisericesc, pentru a desena modele de sculptură pe care eu le sculptez, lucrări ce urmează să fie montate la casa construită la Sinaia prin asociere cu alte călugărite. Cu această ocazie mi-a relatat că are domiciliul stabil în Sinaia, strada Privighetorilor nr. 14. A mai precizat că desi are domiciliul la Sinaia, unde de fapt si locuieste si îsi petrece cea mai mare parte a timpului, primeste pensia de la Patriarhie, unde merge în mod periodic. Nu si-a mutat pensia la Sinaia, motivând că el este foarte cunoscut ca pictor bisericesc si l-ar fi solicitat prea multi preoti pentru a le executa diferite lucrări de pictură, însă el nu mai doreste să lucreze, fiind bătrân si bolnav.

Cu acest prilej, mi-a vorbit despre viata si activitatea lui astfel: Mi-a povestit că a fost preot la mănăstirea Prislop (preot călugăr), că în tinerete a fost călugăr pentru o perioadă în Grecia, timp în care a lucrat si pictură religioasă. Printre altele mi-a povestit că a fost arestat de organele de stat pentru o perioadă de un an si trimis la lucrările canalului Dunăre – Marea Neagră. Pentru această perioadă a precizat că nu are ce să reproseze organelor de stat, întrucât s-a[u] comportat într-un mod corespunzător cu el. Mi-a povestit că în acest timp, cât se afla la canal, a decedat mama sa si se zvonise că el ar fi evadat de la canal, motiv pentru care organele de stat au căutat să se convingă dacă este adevărat sau nu. În realitate, el nu evadase si se afla la canal. A arătat că a presimtit că s-a întâmplat ceva acasă, dar nu a stiut până nu s-a comunicat oficial. Mi-a mai povestit că atât la mănăstirea Prislop, cât si la Bucuresti, unde a domiciliat, a fost controlat în permanentă de securitate si dacă cineva s-ar interesa despre el s-ar putea convinge că si-a văzut de treabă si nu a desfăsurat nici un fel de activitate.

În prezent duce o viată retrasă, nu face si nu primeste vizite si este preocupat de starea sănătătii, cât si pentru a mă ajuta în executarea sculpturilor si altor lucrări pe care le are de făcut la casă. Aducând vorba despre cei care pleacă si rămân în Occident, Boca Zian-Vălean a arătat că el nu ar pleca din tara lui pentru nimic din lume, afirmând că în Occident este un mare haos si pericol si nu ar renunta la linistea pe care o are în tara noastră”.
Atentă, Securitatea stabilea că pe lângă informatorul Tâmplaru Ion, pe lângă Părintele Arsenie Boca „va fi dirijat cu sarcini” si informatorul Dobrin. Rezolutia dată de ofiterul de securitate este următoarea:

„Sarcini: Să stabilească dacă posedă la domiciliu literatură necorespunzătoare si legionară; deplasările pe care le face si scopul lor; comentariile ce le face; cu privire la relatiile ce le are cu diferiti preoti; dacă are un rol de îndrumare si coordonare a activitătii celor 12 călugărite cu care domiciliază”.
Cu câteva luni înainte de decembrie 1989, mai exact pe 10 aprilie 1989, Securitatea nu scăpa din ochi un ieromonah bătrân si căzut la pat. „Astăzi, data de mai sus, m-am deplasat la domiciliul numitului Boka Zian-Vălean din Sinaia, str. Privighetorilor, nr. 16, jud. Prahova, pentru a verifica datele furnizate de f.s. Tâmplaru. Cu acest prilej am constatat că Boka Zian-Vălean este paralizat si imobilizat la pat. Am încercat să discut cu el, însă cu greu am putut comunica cu el deoarece are o pareză facială si abia se poate percepe ce vrea să spună. Pe de altă parte, fiind suferind cu inima este protejat pentru a nu se expune la eforturi fizice si emotii. În discutiile purtate cu îngrijitoarea sa, anume Sângeorzan Ioana, aceasta a relatat că Boka Zian-Vălean nu primeste vizite si se află sub supravegherea ei permanentă. Întrucât aceasta a fost folosită de organele noastre în rezolvarea unor sarcini informative, a fost instruită si i-a fost dat în grijă numitul Boka Zian-Vălean”. Cel care dorea să-l verifice pe Părintele Arsenie Boca, să vadă cu ochii lui dacă informatorii nu minteau, era ofiterul principal, maior Cocârlea!

Pentru a întelege atentia pe care i-au acordat-o de-a lungul anilor autoritătile Statului, trebuie să ne raportăm la cadrul istoric. În acest prim volum vom discuta doar perioada consemnată, 1943-1949. Trebuie subliniat faptul că Părintele Arsenie a intrat în vizorul autoritătilor încă de dinainte de instaurarea regimului comunist. Prima notă din dosarul său apare pe 5 iunie 1943, fiind catalogat drept „un înfocat legionar si credem că face chiar parte din conducerea clandestină legionară”. După cum bine remarcau editorii acestui volum: „termeni tari, precum înfocat legionar, îi vom găsi destul de des folositi de aparatul represiv, tocmai pentru a da greutate informatiilor furnizate. Pr. Arsenie Boca si problema legionarismului va fi un subiect uzitat mereu în cadrul anchetelor, fiind unul din cele mai comode capete de acuzare nu doar în cazul Părintelui Arsenie, ci al multora dintre persoanele incomode ale acelei perioade, având în vedere facila încadrare juridică pentru demararea anchetei, atât interogatoriile la care e supus Părintele Arsenie Boca (extrem de consecvente în această privintă), cât si activitatea sa ulterioară demontând aceste supozitii. Părintele va justifica de fiecare dată, de altfel, după cum se poate sesiza din formularea acestei note informative, că implicarea sa în Miscarea Legionară e doar o… bănuială, prezenta legionarilor la mănăstire neavând nicidecum scopuri politice, ci asezându-se în scopul misionar al unui Părinte care e păstorul tuturor credinciosilor care îl frecventează”.

Este acum bine stiut că ani de zile Eugen Cristescu, seful Serviciului Special de Informatii (SSI), i-a indus o teamă profundă Maresalului Ion Antonescu, Conducătorul Statului, vizavi de legionari. Ba mai mult, pentru a întări această fobie, a pus la punct atentate fantomatice, după cum relatează si cel mai bun istoric din domeniu, Cristian Troncotă.

În realitate, Părintele Arsenie Boca a fost o persoană carismatică si capabilă să atragă multimile de credinciosi. Autoritatea puternică, precum si capacitatea de convingere erau elemente de potential pericol, chiar dacă nicio-dată Părintele nu a făcut ceva dubios, după cum nota un cercetător: „Masele de oameni care se îndreptau spre Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus în anii celui de-al Doilea Război Mondial puteau să cuprindă si oameni potential periculosi pentru ordinea de Stat, atât de fragilă în contextul istoric atât de delicat. Cum drumurile aveau drept tintă cel mai adesea pe părintele Boca, în mod firesc organele de ordine s-au întrebat cum si în ce fel acest călugăr poate avea influentă asupra oamenilor”.

Far călăuzitor al Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, Părintele Arsenie Boca începe să formeze – conform rugămintii si poruncii mitropolitului Nicolae Bălan – o „pepinieră” de monahi, o mănăstire model care să permită renasterea spiritualitătii ortodoxe într-un spatiu văduvit secole de-a rândul de prezenta benefică a lăcaselor monahale. Cum în acele vremuri de război circula printre autoritătile vremii duhul anti-legionarismului, iar mănăstirea se afla aproape de noua granită româno-maghiară – tocmai pentru a nu exista suspiciuni sau dubii –, Părintele Arsenie Boca cere ca în preajma mănăstirii să fie amplasat un post de jandarmi.

„…În ce mă priveste, declar cu toată constiinta împăcată că: în toată perioada de la 1940, de când am venit la mănăstire până astăzi, nu s-a tinut cu stirea sau încuviintarea mea nici o sedintă legionară. N-as fi îngăduit treaba asta nici în ruptul capului. Am auzit că nu toti pelerinii sunt cuminti. Drept aceea am cerut verbal, în repetate rânduri, D-lui Comandant al Legiunii de Jandarmi Făgăras, un post fix de control, care să crute mănăstirea de implicatii într-un domeniu neîngăduit (…), întrucât preotul trebuie să rămână preot, dar nici certatii cu stăpânirea să nu poată abuza de îngăduinta crestină”. Declaratia e dată de Părintele Arsenie Sigurantei în data de 10 iunie 1948. Dacă agentii regimului Antonescu s-au lăsat până la urmă păgubasi, desi pecetea de legionar îl va urmări toată viata în notele Securitătii, nu acelasi lucru s-a întâmplat cu noua orânduire comunistă! Am notat deja că Părintele va suferi, la instigarea ministrului Cultelor, Constantin Burducea, o primă arestare la Râmnicu Vâlcea, pe 17 iulie 1945 (unde dă si prima declaratie autobiografică, redată în acest volum), fiind dus la Bucuresti si eliberat pe 30 iulie 1945. A mai fost arestat pe 14 mai 1948, schingiuit o lună si jumătate, silit să dea repetate declaratii, fiind apoi eliberat. Toate acestea erau însă simple, chiar banale încercări, fată de ceea ce va veni si veti afla în volumele viitoare…

În încheiere, tin să le multumesc atât colegilor din Colegiul CNSAS pentru disponibilitate si deschiderea arătată, cât si Editurii Agnos, care realizează un lucru minunat. Editorul Romeo Petrasciuc, în calitate de cercetător extern, a făcut nenumărate drumuri la sediul CNSAS, iar Raluca Toderel a transformat noptile în zile, culegând si adnotând meticulos mii de pagini. Efortul cred că a meritat! Avem, în sfârsit, la dispozitie un opis integral al Dosarului de securitate al Părintelui Arsenie Boca.

Iar acest lucru nu-i de ici, de colea!

Dr. Florian BICHIR Membru al Colegiului CNSAS

Notă editorială 

Volumul acesta face parte dintr-un demers curajos si – nădăjduim noi – longeviv articulat al Editurii Agnos, acela de a publica o serie de documente aflate în custodia Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii (CNSAS), cu privire la dimensiunea mărturisitoare a unor personalităti-reper ale Ortodoxiei românesti.

Seria Părintele Arsenie Boca în Arhivele Securitătii. Opis de documente va fi structurată în trei volume, calchiate pe perioadele peregrinărilor Sfântului Ardealului la Sâmbăta de Sus (1943-1949), Prislop (1950-1959) si Bucuresti-Drăgănescu-Sinaia (1960-1989).

În excursul nostru am încercat să redăm sistematic documentele dosarului personal al Părintelui Arsenie, corelate, totodată, cu informatii pe care le-am identificat si în alte (multe) dosare, ale unor persoane care au intrat la un moment dat în conjunctie cu Părintele, elemente pe care le-am punctat, în special, la note sau anexe.

Am folosit, la indicarea surselor arhivei CNSAS, formulările specifice încadrării dosarelor: I (informativ) si P (penal).
Dată fiind varietatea documentelor, precum si diferitele metode de scriere si notare, la culegerea acestora am folosit câteva artificii tehnice, cu scopul redării cât mai fidele a acestora.

Astfel, pentru orice notă aflată în arhive scrisă de mână am folosit caractere italice. Dacă pe o astfel de notă au fost făcute însemnări ulterioare de către cei însărcinati cu rezolvarea lor (în spetă, ofiteri de securitate), care se disting în cadrul notei fie prin culoarea înscrisurilor, fie prin alte semne specifice, pentru a le reda am folosit caractere bold-italice. Sublinierile, la culegerea notelor, le-am redat, de asemenea, folosindu-le uneori si pentru marcarea spatiilor ce urmau a fi completate în documente-tip. Prin urmare, caracterele normale indică faptul că nota a fost redactată la masina de scris, iar notările italice din acestea sunt specificatii ce s-au adăugat ulterior, în general de către alte persoane implicate în urmărire sau anchetă.

Am respectat, în cea mai mare parte, ortografia si punctuatia documentelor în sine (inclusiv erorile gramaticale sau de exprimare), în intentia de a conferi o cât mai mare probitate si legitimitate cercetării.

Pasajele de text care, din diferite motive, sunt prea sterse pentru a fi lizibile au fost marcate prin cuvântul [Indescifrabil], încadrat în paranteze pătrate. Aparitia acestui cuvânt în afara parantezelor pătrate [ ] indică faptul că el se regăseste si pe nota de dosar, cu atât mai mult cu cât numeroase documente au fost ulterior copiate si bătute la masină, ambele variante fiind cuprinse apoi în dosare.

În cazul declaratiilor în original (regăsite si în copie scrisă la masină), am redat integral doar textul initial, scris cu italic, iar în nota de subsol am precizat celelalte locuri din arhivă unde sunt păstrate copii ale respectivelor materiale.

În cadrul Anexelor am reprodus, cu predilectie, facsimile olografe ale Părintelui Arsenie Boca (declaratii, corespondentă, notite etc.), precum si parte din documentele organelor de anchetă cu relevantă sustinută în derularea urmăririi si încriminării obiectivului în discutie.

Multumim Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii (CNSAS) pentru sprijinul acordat în derularea acestui proiect.
Gândurile noastre de pretuire se îndreaptă, în special, către domnii Florian Bichir si Laurentiu Tănase (membri ai Colegiului CNSAS), precum si către întreaga echipă logistică a Consiliului, co-părtasă la editarea acestor volume.

De asemenea, multumim doamnei Linda Saskia Menczel, care si de această dată a dat viată copertei acestui volum, cu binecunoscuta-i noblete si consideratie pentru Părintele Arsenie.

Romeo PETRASCIUC, cercetător extern CNSAS

Vezi detalii de pe site-ul producatorului

Detalii

 

Documente

 

Pachete pentru transport