Print

Detalii Lev Tolstoi – viața unui scriitor

Lev Tolstoi – viața unui scriitor Cod produs: 9187037
Pret : 0.00 RON
Produs nou
Descriere


La data de 9 septembrie 1828 s-a născut Lev Tolstoi în provincia Tula, Rusia. În anul 1860, acesta a scris prima dintre marile sale romane, „Război si pace”. În anul 1873, Tolstoi începuse să lucreze la cel de-al doilea roman de succes, „Anna Karenina”. Autorul a continuat să scrie fictiune de-a lungul anilor 1880 si 1890. Una dintre cele mai de succes opere a fost  „Moartea lui Ivan Ilici”. Tolstoi s-a stins din viată la data de 20 noiembrie 1910 în Astapovo, Rusia.


Primii ani de viată


Lev Tolstoi s-a născut pe proprietatea familiei sale , Yasnaya Polyana din Provincia Tula, Rusia, pe data de 9 septembrie 1828. Era cel mai mic dintre cei patru băieti ai familiei. În anul 1830, când  mama lui Tolstoi, născută printesa Volkonskaya, a decedat, verisorul tatălui său s-a ocupat de ingrijirea copiilor. După ce si tatăl lor, contele Nikolay Tolstoi, a trecut în nefiintă la numai sapte ani mai târziu, mătusa lor a fost numită tutore legal. Când a decedat si mătusa, Tolstoi si fratii săi s-au mutat la o a doua mătusă în Kazan, Rusia. Cu toate că Tolstoi a suferit multe pierderi la o vârstă destul de fragedă, mai târziu, acesta va idealiza amintirile copilăriei în scrierile sale.

Tolstoi a trecut prin scoala primară acasă cu ajutorul unor profesori germani si francezi. În anul 1843, s-a înscris într-un program de limbi orientale la Universitatea din Kazan. Acolo, scriitorul nu a excelat ca student. Notele sale slabe l-au fortat să se transfere la un program mai usor, de drept. Tolstoi a abandonat, în cele din urmă, Universitatea din Kazan în anul 1847, fără nici o diplomă, motivul fiind inclinatia sa către petrecerile în exces. Acesta s-a întors la proprietatea părintilor săi unde a devenit fermier. Scriitorul a încercat să coordoneze activitatea iobagilor, doar ca era destul de mult absent din pricina vizitelor de curtoazie din Tula si Moscova. Tentativa sa de a deveni fermierul perfect a esuat curând. A reusit, totusi să îsi canalizeze energia în păstrarea unui jurnal – începutul un obicei din care s-a inspirat des pentru operele sale. În timp ce Tolstoi esua la fermă, fratele său mai mare, Nikolai, a venit în vizită în timpul  permisiei militare. Nicolai l-a convins pe Lev să se alăture armatei ca iuncăr, în sudul Muntilor Caucaz acolo unde era si acesta repartizat. Urmând obligatia de iuncăr, Tolstoi a fost transferat la Sevastopol în Ucraina în noiembrie 1854, unde a luptat în Războiul Crimeei de-a lungul lunii august 1855. 


Primele publicatii


În timpul în care Tolstoi lucra ca iuncăr pentru armată, acesta avea mult timp liber. În timpul perioadelor de pace, acesta lucra la o poveste autoboigrafică, numită „Copilărie” care continea cele mai dragi amintiri din copilărie. În anul 1852, Lev Tolstoi a trimis schita la revista „Contemporan”, cea mai cunoscută revistă din acea perioadă. Povestea a fost acceptată cu nerăbdare si a devenit prima lucrare a sa publicată. După ce a terminat povestea „Copilărie”, Tolstoi a început să scrie despre viata sa cotidiană din avanpostul armatei din Caucaz. Totusi nu a reusit să îsi termine opera, numită „Cazacii”, până în anul 1862, după ce părăsise armata.  

În mod uimitor, Lev reusea să scrie în timp ce era pe câmpul de luptă pe durata Războiului Crimeei. In tot acel timp, a scris „Adolescenta” (1854), o continuare a povestii „Copilărie”, a doua carte din ceea ce a devenit trilogia autobiografică a lui Lev Tolstoi. În mijlocul Războiului Crimeei, acesta si-a exprimat părerile asupra contradictiilor uimitoare ale războiului printr-un roman în trei părti „Povestiri din Sevastopol”. În cea de-a doua parte din trilogie, Tolstoi a experimentat o nouă tehnică de scriere: o parte din poveste este prezentată din perspectiva constiintei unui soldat.

O dată cu încheierea războiului, Tolstoi a părăsit serviciul militar si s-a întors în Rusia. Acasă, autorul s-a trezit că era foarte apreciat pe scena literară din Sankt Petersburg. Încăpătânat si arogant din fire, Tolstoi a refuzat să se identifice cu o anumită scoală  intelectuală de gândire si, declarându-se un anarhist, acesta a plecat spre Paris în anul 1857. O dată ce ajuns acolo, si-a pierdut toti banii la jocurile de noroc si a fost fortat să se întoarcă în Rusia. Lev a reusit, de asemenea, să publice „Tinerete”,  a treia parte a trilogiei autobiorafice, în anul  1857.

În Rusia, în anul 1862, Tolstoi a publicat primul dintre cele 12 numere ale revistei Yasnaya Polyana si s-a căsătorit cu fiica unui doctor, Sofia Andreievna Bers, în acelasi an.


Principalele romane


Lev Tolstoi locuia la Yasnaya Polyana împreună cu sotia si copiii săi si si-a petrecut cea mai mare parte a anilor 1860 trudind la primul mare roman, „Război si pace”. O parte din acest roman a fost publicată în „Mesagerul rusesc” în anul 1865, sub titlul „Anul 1805”.  Până în anul 1868, acesta a lansat încă trei capitole. Un an mai târziu, romanul a fost terminat. Atât criticii, cât si publicul zumzăiau despre descrierile istorice ale romanului cu privire la războaiele napoleoniene îmbinate cu elaborarea grijulie a personajelor fictive, dar realistice. Romanul a integrat în mod unic, trei eseuri lungi care satirizau legile istoriei. Printre ideile pe care Lev Tolstoi le preamăreste în „Război si pace” se află si credinta că sensul si calitatea vietii unui om sunt dobândite din activitătile cotidiene.

Ca urmare a succesului înregistrat de „Război si pace”, în anul  1873 Tolstoi a început să lucreze la cel de-al doilea dintre cele mai bune romane ale sale, „Anna Karenina”. Romanul era bazat partial pe evenimentele curente de când Rusia era în război cu Turcia. Precum romanul precedent,  în „Anna Karenina” erau transpuse fictiv evenimente din viata autorului, asa cum este evident în mod special, povestea de dragoste dintre personajele Kitty si Levin, a căror relatie se spune că semăna cu cea lui Tolstoi cu sotia sa. 

Prima propozitie care deschide romanul „Anna Karenina” este una dintre cele mai faimoase din carte: „Toate familiile fericite seamănă una cu cealaltă, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei”. „Anna Karenina” a fost publicată în fascicule din anul 1873 până în anul 1877, spre ovatiunile criticii si ale publicului. Drepturile de autor pe care le-a câstigat pentru acest roman au contribuit la cresterea rapidă a avutiei sale.   


Convertirea religioasă


În ciuda succesului pe care l-a avut după terminarea romanului „Anna Karenina”, Tolstoi a suferit o criză spirituală si a dezvoltat o depresie. Scriitorul se lupta să descopere sensul vietii si a mers la Biserica Ortodoxă Rusă, dar acesta nu a găsit răspunsurile pe care le căuta. Acesta a ajuns să creadă ca bisericile crestine erau corupte si, în locul unei religii organizate, Lev Tolstoi a dezvoltat propriile credinte. Acesta a decis să îsi exprime credinta prin fondarea unei noi publicatii numite „Mediatorul” în anul 1883.

Una dintre consecintele îmbrătisării credintelor spirituale neconventionale controversate, Tolstoi a fost exclus de  Biserica Ortodoxă Rusă si era supravegheat de politia secretă. Când noile credinte ale lui Tolstoi solicitau dorinta sa de a-si dona banii, sotia sa s-a opus cu fermitate. Acest dezacord a tensionat mariajul cuplului, până când Tolstoi a fost de acord, cu părere de rău, să facă un compromis: a admis acordarea drepturilor de autor al tuturor operelor scrise până în anul 1881 sotiei sale.


Opera târzie


Tolstoi a continuat să scrie fictiune de-a lungul anilor 1880-1890. Printre genurile lucrărilor sale de mai târziu se găsesc povesti cu tâlc si opere realiste. Una dintre cele mai de succes opere a fost nuvela „Moartea lui Ivan Ilici” scrisă în anul 1886. În această operă, personajul principal se chinuie să învingă moartea iminentă. Numele personajului, Ivan Ilici, constată nota discordantă că îsi iroseste viata cu chestiuni triviale, dar constatarea vine prea târziu.

În anul 1898, Lev Tolstoi a scris „Părintele Sergius”, operă fictională în care pare să îsi combată credintele pe care le-a dezvoltat în urma convertirii spirituale. În anul următor, acesta a scris al treilea cel mai lung roman, „ Învierea”. Cu toate că opera a primit laude, nu a putut egala succesul si aplauzele romanelor anterioare. Alte lucrări ale lui Tolstoi reprezintă eseuri despre artă, o piesă satirică numită „Cadavrul viu” pe care a scris-o în anul 1890 si o nuvele numită „Hadji Murad” (scrisă în anul 1904) care a fost descoperită si  publicată după moartea sa.


Bătrânetea


În ultimi 30 de ani din viată, Tolstoi s-a autoproclamat lider religios si moral. Ideile sale despre rezistenta non-violentă împotriva celui rău au influentat simpatia lui Mahatma Gandhi.

În timpul ultimilor ani, Tolstoi a cules roadele aprecierii internationale. Cu toate acestea, încă luptă să împace credintele spirituale cu tensiunile care s-au creat în casa sa. Sotia sa, nu numai că nu era de acord cu convigerile acestuia, îi dezaproba pe discipolii săi care vizitau regulat proprietatea familiei. Căsnicia lor cu probleme a luat amploare în presă. Nerăbdător să scape de resentimentele (din ce în ce mai mari ) ale sotiei sale, în anul 1910, Lev tolstoi si fiica sa, Aleksandra, s-au îmbarcat pentru o lungă călătorie. Aleksandra, fiica cea mică a lui Tolstoi, va devenit doctorul tatălui său pe timpul călătoriei. Acestia călătoreau incognito, sperând să evite presa, fără nici un folos.


Mostenirea


Din păcate, pelerinajul s-a dovedit a fi prea periculos pentru novelistul în vârstă. În noiembrie 1910, seful de statie al unui depou de trenuri din Astapovo, Rusia, si-a deschis casa pentru Tolstoi, permitându-i scriitorului bolnav să se odihnească. Lev Tolstoi a decedat la scurt timp după aceea, la 20 noiembrie 1910. Acesta a fost îmormântat pe proprietatea familiei sale, Yasnaia Polyana, în porvincia Tula, unde scriitorul a pierdut multe persoane dragi si, totusi, a reusit să păstreze amintiri lungi si frumoase ale copilăriei sale. Sotia lui Tolstoi  si cei 10 copii ai acestora  au trăit mai mult decât el. (cuplul a avut 13 copiii, dar doar 10 au supravietuit vârstei fragede)

Până în zilele noastre, romanele lui Lev Tolstoi sunt considerate unele dintre cele mai  bune realizări literare. „Război si pace” este citată ca fiind cel mai mare roman scris vreodată.  În academia contemporană , Tolstoi este încă recunoscut la nivel mondial pentru darul său de a descrie motivele înconstiente ale personajelor sale. Acesta este, de asemenea, recunoscut pentru delicatetea sa în stabilirea  rolului fiecărei actiuni a omului din viata cotidiană, în definirea caracterului si scopului lor.  


Vezi detalii de pe site-ul producatorului

Detalii

 

Documente

 

Pachete pentru transport